Cardiologia (din lat. cardio-inima şi logia – ştiinţă) prezintă un domeniu al medicinii care studiază structura, funcţia inimii, bolile cardiace şi vasculare, cauzele apariţiei lor, mecanismele dezvoltării, manifestările clinice în cardiologie, diagnosticarea şi metodele tratamentului în cardiologie (inclusiv şi chirurgicale), cît şi profilaxia, reabilitarea medicală a pacienţilor cu leziuni ale sistemului cardiovascular.
Principalii factori de risc ai maladiilor cardiovasculare sunt:
- Vîrsta – peste 45 ani bărbaţi şi peste 50 ani femei.
- Nivelul majorat al colesterolului – mai mult de 5,2 mmol /l.
- Nivelul majorat al lipoproteinelor de densitate minoră şi nivelul scăzut al lipoproteinelor de densitate majoră.
- Sedentarismul (sau hipodinamia).
- Fumatul.
- Excesul de alcool.
- Patologii asociate (în special, diabet zaharat, tireotoxicoză, afecţiuni renale, climaxteriu (menopauză) etc.).
- Factori ereditari (numeroase maladii cardiace se transmit prin ereditate, cum ar fi hipertensiunea arterială, ischemia cardiacă).
- Stresul ca unul din cei mai importanti factori de risc în dezvoltarea bolilor cardiovasculare.
Cea mai rîspîndită boală de inimă cu care se confruntă cel mai frecvent în practică cardiologii este hipertensiunea arterială şi boala ischemică (infarctul miocardic şi angina pectorală).O atenţie deosebită trebuie acordată hipertensiunii arteriale. Cardiologii, în raport cu hipertensiunea arterială, uneori utilizează sintagma «asasin silenţios».Această stigmatizare a hipertensiunii arteriale se datorează faptului că această afecţiune, încetul cu încetul, pe parcursul multor ani induce schimbări ireversibile în organismul uman.
Hipertensiunea arterială conduce la dezvoltarea următoarelor complicaţii:
- Accident vascular cerebral (ishemic şi hemoragic).
- Angină pectorală şi infarct miocardic.
- Insuficienţă renală cronică.
- Disfuncţii ale vederii.
- Lezarea arterelor extremităţilor inferioare.
Conform celor mai recente recomandări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, din 1999, nivelul tensiunii arteriale se consideră normal sub 130/85 mm Hg, nivelul tensiunii dintre 130/85 şi 140/90 mm Hg se consideră înalt-normal, dar tensiunea de 140/90 mm Hg şi mai ridicată este considerată deja
hipertonie.
Actualmente, există o diversitate de medicamente pentru combaterea tensiunii arteriale. Tehnologiile moderne permit prescrierea preparatelor antihipertensive în doze de administrare convenabile – o dată-de două ori în zi. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri la tratarea hipertensiunii arteriale este oportun tratamentul combinat (asocierea a două sau a mai multor preparate). Şi în această situaţie este nevoie de consultaţia cardiologului, pentru a determina cea mai eficientă combinare a preparatelor medicamentoase. Este necesară, de asemenea, examinarea clinică şi de laborator a pacientului.
De reţinut că este mai lesne de prevenit dezvoltarea complicaţiilor de hipertensiune arterială şi ale altor boli cardiovasculare, decît tratarea ulterioară a acestora.